Romance, Top 2019

Elixirul dragostei- Eric-Emmanuel Schmitt

1. Povestea cărții

Prima mea întâlnire cu acest autor a fost în momentul în care priveam un clip pe youtube(booktube- Irina citește- pentru cine interesează), și în care era prezentată povestea cărții. Ce mi s-a părut interesant este că, a repetat de câteva ori numele autorului spunând că îi place foarte mult și că este unul dintre preferații ei.

M-am gândit ulterior că ar fi bine să citesc și eu ceva de la acest autor și, într-o miercuri în timp ce mă plimbam prin librăria Cărturești la mallul din Cluj, îmi iese în cale această carte, care inițial ma atras pentru „povestea” ei și mai apoi pentru copertă și prin toate celelalte.

2. Acțiunea cărții

Din punct de vedere al acțiunii, pot spune că este o carte extrem de drăguță. Practic sunt niște emailuri trimise de doi îndrăgostiți(Louise și Adam), care încearcă să-ți refacă relația de dragoste.

Practic, este un joc de-a șoarecele și pisica, în care fiecare îți spune părerea și de cele mai multe ori celălalt îl înțelege cu greu.

Ce am observat în mod deosebit la această carte este faptul că oglindește în proporție de 95% realitatea, în sensul că, femeia(Louise) tot încearcă să-l îndepărteze pe Adam de ea și mai mereu găsește o cale prin care să îl enerveze și să-l facă să renunțe, dar mai tot timpul, ca și în viața de zi cu zi, bărbatul încearcă să o înțeleagă și să nu renunțe la ea, fiind sigur pe el și dorindu-și să se împace cu ea indiferent de situație.

În această carte regăsim toate ingredientele unei relații, de la flirt, gelozie, posesivitate, negativitate, neîncredere și uneori renunțare, încăpățânare, aroganță și griji infinite. Tot ce cuprinde dragostea, în această carte este regăsit.

3. Părere personală

Cartea în sine este destul de mică, am citit-o într-o seară și prea multe despre ea, despre acțiunea ei nu am ce spune.

Dar, din punctul meu de vedere, este o carte lejeră, o carte în care mă regăsesc și care pune pe tapet fiecare aspect și fiecare greșeală dintr-o relație. E savuroasă și plină de replici amuzante, care de cele mai multe ori mă duce cu gândul la iubirea aceea adoleșcentină pe care am trăit-o și eu acum câțiva ani.

Cu siguranță voi mai căuta volume de ale lui Schmitt, fiindcă sunt sigură că nu mă va dezamăgi.

4. Concluzie- recomandare

În concluzie, o recomand cu tot dragul.

Cred că poate fi citită de toată lumea(mai ales că, a ajuns să îmi placă și eu nu prea agreez genul romanticos-siropos, sau altele de genul acesta…).

Deci, dragilor, le’s read!

Aspecte generale

Editur: Humanitas fiction

Nr. de pagini: 158

Stele: 5/5

Notă/punctaj total: 6p

Lasă un comentariu