” Înfrânt nu ești atunci când sângeri/Nici ochii când în lacrimi ți-s/Adevăratele înfrângeri/Sunt renunțările la vis!” Îndemn la luptă – Radu Gyr
Astăzi este despre el, despre poetul inimii mele, despre Radu Gyr!
Întâlnirea mea cu, poetul Radu Gyr, vine o dată cu liceul, o dată cu orele de filosofie(iubesc foarte mult filosofia,teologia, și psihologia, dar despre asta vom face un articol separat). Nu exista oră de filosofie, în care doamna profesoară să nu ne vorbească despre el și despre alți eroi iubitori de Hristos.(V.Gafenscu, P.Țuțea și lista poate continua).
De atunci și până astăzi, Radu Gyr rămâne poetul inimii mele, poetul de la care am învățat că lupta nu este grea dacă ai curajul să o înfrunți, că dușmanul nu îți este invincibil și nici nemuritor și că Dumnezeu e cu tine în orice loc, în orice secundă a vieții tale, în fiecare om, în fiecare fir de iarbă ce te înconjoară(sau fiecare fulg de zăpadă).
Volumul de față, „Crucea din stepă”, reunește o serie de poeme de „rasboiu”., și războiul prezentat în aceste poeme este cel de la răsărit, stepa fiind cea ucrainiană(cum întâmplările pentru mine sunt cât se poate de reale, voi privi acest război în timp actual).
Un război pierdut în care poetul caută cu o speranță enormă, izbăvirea, o izbăvire care întârzie să apară, o preschimbare atât de amplă a morții iminente.
Eroul nostru și pe bună dreptate, Radu Demetrescu(treebuie neapărat să precizez ca numele de Radu este numele meu preferat deoarece este un nume slav cu influențe românești în care sunt scrise etape din istoria poporului român).
Eboni Heliane 