„Înfrânt nu ești atunci când sângeri/Nici ochii când în lacrimi ți-s/Adevăratele înfrângeri/Sunt renunțările la vis” – Radu Gyr – Îndemn la luptă
Astăzi este despre el, despre poetul inimii mele, despre Radu Gyr!
Întâlnirea mea cu, poetul și omul, Radu Gyr, vine o dată cu liceul, o dată cu orele de filosofie(iubesc foarte mult filosofia, teologia și psihologia, dar asta vom vorbi într-un articol separat). Nu exista oră de filosofie, în care doamna profesoară să nu ne vorbească despre el și despre alți iubitori de Hristos.( V. Gafencu și lista continuă).
De atunci și până astăzi, Radu Gyr, rămâne poetul inimii mele, poetul de la care am învățat că, lupta nu este grea dacă ai curajul să lupți, că dușmanul nu este invincibil sau nemuritor și că Dumnezeu este cu tine în orice loc , în orice secundă a vieții tale, în fiecare om sau în fiecare fir de iarbă(sau în fiecare fulg de nea).
Volumul de față „Crucea din stepă”, reunește o serie de poeme de „răsboiu”, războiul fiind cel de la Răsărit, stepa fiind cea ucrainiană(cum întâmplările eu le consider actuale, și felul de a scrie va fi actual).
Un război pierdut în care poetul caută o șansă de izbăvire, dar care întârzie să apară, o preschimbare puternică a morții iminente.
Eroul nostru, și pe bună dreptate, Radu Demetrescu(trebuie să precizez că numele de Radu, este numele meu preferat, nume masculin, deoarece este un nume slav cu influențe românești în care sunt scrise pagini întregi din istoria poporului român), a plecat în acest infern „călcăm mocirle, sfâșiem bățișuri”(Marș de noapte), căutând o alternativă către libertate, o libertate care îl face să treacă printr-in „botez al focului și un loc al sângelui” albastru după atâtea chinuiri.
Condamnat la 12 ani de închisoare corecțională, pentru delictul de incitare la rebeliune(Poemul, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane), volumul da față este scris din închisoare.
Veacul parcă își împlinea jumătatea, prin bătăliile succesive de-a lungul anilor 1877, 1916, 1941, cuprinzând astfel Primul Război Mondial.
Prin poeziile scrise în acest volum, Radu Gyr, face o modificare esențială între mit și realitate, de la simbol la obiect, subliniind ideea tragismului iminent, cataclismic.
Ceea ce ma marcat profund a fost perioadele de răscruce prin care trece autorul(întâmplări reale, reiau) , prin acest război cu toate mijloacele sale caracteristice. În schimb, acest război nu este cel al confruntării directe, cu ecoul uralelor atât de sonore ale mulțimii, ci acea lume a pândei, a spaimei resimțite cu zăngănitul lanțurilor, cu frica de moarte și cel mai rău cu degradarea la nivel psihic și cu așteptarea îndelungă fără nici un răspuns concret,(nu mai vorbim de incapacitatea unei igiene corespunzătoare sau despre mâncare). „Cum stăm prin curți, pe resturi de gunoaie/Părem dospiți din cărămizi și paie/Simțim adânc, în oase, cum se trage/Și-n carne, frigul putred din bârloage”.
Puterea acestui om m-a sensibilizat și m-a făcut să realizez cu cât de multe ma binecuvântat Dumnezeu iar puterea acestuia ma ambiționat să duc mai departe crezul lui și gândul lui cum că, nimic nu este mai presus de Divinitate, nimic nu este mai presus de Dumnezeu iar dacă simțim că unele lucruri nu ne ajung, că parcă ne lipsește ceva, acel ceva reprezintă însuși comuniunea cu Dumnezeu.
Îndemnul meu este ca, fiecare dintre noi să ne îndreptăm ochii către cer și să ne întoarcem la Tatăl ceresc, pe care poate l-am uitat din diverse motive, dar Care ne iubește indiferent de situație.
Editura: Blassco, Nr.pagini: 132, Steluțe: 5+, Cheiță: aurie. Categorie preferințe: Poezie
„Ridica-voi, ochii mei la ceruri/De unde va veni, ajutorul meu?/Ajutorul meu, de la Domnul/Cel ce a făcut, cerul și pământul.”
Eboni Heliane 