Când o femeie tace…să-ți fie frică, să stai lângă ea și să-i vorbești, astfel vocea ta va dispărea printre atâtea griji, să o iei în brațe, să nu începi să strigi, să nu acuzi fără motive, să nu o alungi, să o strângi la pieptul tău, să-i șoptești că orice problemă se va rezolva, să-i mângâi fruntea și sufletul, să-i săruți buzele și dacă îți va cere să pleci, tu să mai stai, contează atât de mult pentru ea.
Femeia te va pune la încercare, îți va spune să pleci pentru că vrea să rămâi, îți va spune că se simte singură pentru că vrea să stați împreună, îți va spune că nu poate dormi pentru că vrea să stați de vorbă. Când o femeie plânge, să o iei în brațe. Când o femeie râde, să râzi cu ea. Când o femeie tace, să ai răbdare, să o întrebi cum se simte, să nu pleci de lângă ea: atunci are cea mai MARE, nevoie de tine – Maria Cristiana Tudose – Eu sunt femeie
Știu, femeia este complicată, este greu de înțeles, dar în această nebunie a ei, este sensibilă, are nevoie de protecție și dragoste și mai ales are nevoie de răbdare, nu trebuie să fie zorită și mai mult decât atât are nevoie de un bărbat, nu de un băiat.
Într-o zi de miercuri(înainte de sesiune bineînțeles), am decis să merg până în Polus(Vivo) din Cluj. Cum eram singură, mi-am îndreptat pașii spre Cărturești(unul din magazinele mele de cărți).
Intrând în magazin, mă îndrept inițial spre raftul cu cărți, tema acestora fiind psihologică(astăzi iubesc și tema psihiatrică). Uitându-mă atent, cu dorința să gasesc ceva care să îmi placă, îmi atrage atenția o carte, dar care ulterior o voi pune la loc.
După vreo 2 ore de petrecut în Cărturești, aveam de gând să ies, dezamăgită că nu am găsit o carte care să îmi atragă atenția suficient de mult încât să o cumpăr, când zăresc pe un raft, așteptându-mă cuminte(fiind ultima chiar) această carte minunată și atât mi-a trebuit, văzut, de plăcut îmi plăcea dinainte să o zăresc și bineînțeles, luat.
Nu tu alegi cărțile, ele te aleg pe tine!
Recomandarea acestei cărți vine de la editura Bestseller(editura cărții de altfel) din Republica Moldova(recunosc am o feblețe deosebită pentru persoanele din Republică, unde mai pui că au niște piese de folclor cu niște versuri de le fredonez 24/24 atunci când nu fac ore de canto și trebuie să-mi repet propriile piese…dar despre acest lucru cu privire la muzică vom vorbi mai târziu).
Dar revenind la bijuteria de față, pot spune că această carte ma făcut să visez cu ochii deschiși, urmărind atentă ca un copil care vrea o jucărie, fiecare frază, fiecare cuvânt, un roman care mi-a acoperit sufletul cu o aură de protecție și care mi-a șoptit încetișor că nu e singurul care iubește și speră. Un roman scris cu sufletul și cu picături de cerneală în formă de lacrimi, acest roman mi-a demonstrat că există fericire, viață și viitor și după suferință, orgolii, gelozii și bănuială pe nedrept.
M-am regăsit în această carte în proporție de 85%, deoarece am trecut și eu prin aceste încercări care nu au făcut altceva decât să mă impulsioneze, să mă ambiționeze și să mă transforme în femeia de acum.
Am studiat, am învățat și mi-am schimbat radical(cam în proporție de 95%), comportamentul vis-a-vis de relațiile de dragoste, În acea perioadă am citit și această carte, care mi s-a potrivit mănușă și care a ajuns la timp la mine.
Acest volum ocupă locul 2 din topul meu pe anul 2018 dar despre acest lucru și despre altele vom vorbi ulterior.
De fel nu citesc cărți de dragoste, dar asta a fost exact ce îmi trebuie, când trebuie și mai ales ma ajutat să-mi schimb percepția despre relații.
Persoană dragă: Să înțeleg că, acest băiat te-a și te pregătește pentru relația viitoare, care sperăm să fie ultima?
Eu: Categoric da și mai știți ceva? Chiar mai mult decât atât!
Dar să mă lăsăm pe mine și să revenim la volumul de față.
Cartea prezintă povestea Mariei, care după ce ajunge să sufere degeaba, inima fiindu-i pusă la grea încercare, realizează că nimic nu este pierdut pe veci. Regăsește dragostea, exact acolo unde nu se aștepta, găsește puterea de a lupta până la capăt sau până „în pânzele albe”, își regăsește pacea interioară și câștigă prima luptă cu ea însăși, ca mai apoi să o câștige cu cel care a făcut-o să sufere(din punctul meu, degeaba), acel tip care i-a transformat inima în scrum.
Pe mine m-a atras în mod deosebit felul ei de a gândi, felul în care își dă seama de minciunile pe care trebuia să le creadă și mai ales de comportamentul interlocutorului, în acest caz al celui pe care îl iubea și nu știa de ce.
Un alt lucru care m-a atras și bineînțeles am preluat și în comportamentul meu(și primul mod a fost preluat) este felul în care renunță la „rana” care-i face rău, nu vindecând-o ci extirpând-o cu totul.
Iubește inimă și iartă
Că dragostea-i oricum nedreaptă – Olguța Berbec
De cele mai multe ori pierdem persoane dragi, sau de cele mai multe ori, aceste persoane se îndepărtează singure(Cum ar zice Doamna mea Leu” Vezi, cum se îndepărtează singuri? Cum renunță singuri?”), persoane pe care poate, le-am iubit și ne-am atașat de ele(cum fac eu, dar degeaba de cele mai multe ori), dar totuși, ne regăsim pe noi înșine, undeva în colțurile cele mai ascunse ale inimii noastre.
Maria suferă, dar totuși își deschide un site de socializare, unde, se îndrăgostește de o persoană virtuală, un bărbat la distanță cu câteva mii de kilometrii…
Oare poate să se lege o poveste de dragoste între doi oameni care nu-și văd nici măcar chipurile? Maria este singura care știe acest lucru și ni-l prezintă atât de frumos și nouă.
Finalul însă mi se pare incredibil, original, cu adevărat inovativ și care, recunosc m-a făcut să plâng, dar nu de tristețe, pentru că a atins unul dintre punctele mele slabe…
Pentru mine, această carte este cea mai profundă din câte am citit până acum. Profundă nu numai prin filosofia ei, ci prin simplitatea și sinceritatea cuvintelor, prin întreaga acțiune relatată atât de sensibil, atât de sincer, atât de frumos, cu o muzicalitate și o finețe aparte.
Femeie, femeie
Să nu-i pui inimii cheie – Lena Miclăuș
Această autoare m-a inspirat, m-a ajutat să înțeleg unele lucruri și să mă bucur încă o dată că, sunt femeie, că voi fi soție, mai apoi mamă, dar până atunci sunt femeie, sufăr, plâng, dar am puterea să ma ridic și să merg mai departe cu o ambiție de nestrămutat, mândră că am de înfruntat lucruri pe care le aștept și vreau să mă întrec.
Știu că acest ajutor vine de sus, vine de la cea care ne-a demonstrat puterea unei femei, voința unei femei și iubirea unei femei. Pentru mine Măicuța Domnului rămâne până la sfârșit, principalul meu model în viață, model urmat și consolidat de mama. Cu aceste două modele în viața mea cum să dau greș? Cum să mă las? Cum să nu fiu mai puternică? Imposibil!
Dragă Maria Cristiana Tudose,
te apreciez și îți mulțumesc pentru că m-ai lăsat să te cunosc și să reflectez la niște lucruri reale.
Ești minunată și abia aștept următorul volum!
Femeia puternică preferă să fie greu de iubit decât ușor de rănit!
Steluțe: 5/5
Eboni Heliane 