Sunt o umbră și nimeni nu-și amintește de umbre – Mare Borrow
Povestea acestei cărți vine de la o recomandare pe care am primit-o de la o creatoare de content, pe youtube (una din creatoarele de content preferate și de la care am avut niște idei grozave), care, de-a lungul multor clipuri a tot vorbit despre aceasta (la un moment dat credeam că ajunge să divinizeze această carte).
Serie este formată din 5 volume în care narațiunea este prezentată foarte complexă și capitolele sunt strâns legate între ele.
Prima carte din serie, și cea despre care voi vorbi în acest articol, poartă numele seriei, intitulându-se „Regina Roșie” iar numele atât al cărții cât și al seriei simbolizează personajul feminin care, pe tot parcursul cărții, acțiunea, pare-se că se va învârti în jurul ei.
Mare Borrow este eroina cărții, o tipă extrem de încăpățânată, extrem de perspicace și foarte, dar foarte argilă. În carte este prezentată ca având ochii căprui, părul șaten și este foarte scundă.
Acțiunea primului volum se învârte așadar în jurul ei, numele de ” Regina Roșie”, atribuindu-se ulterior.
Mare, face parte dintr-un univers fantastic, împreună cu familia sa numeroasă și cu prietenul ei cel mai bun, Kilorn Warren. Lumea în care trăiește este stăpânită de cei cu sânge argintiu, care le sunt superiori celor cu sânge roșu din care face parte și Mare, prin faptul că posedă diferite puteri. Există manipulatori ai metalului, agili, telekinetici, șoptitori, oțeliți cât și alte persoane care pot controla focul, apa și pământul.
Fiind persoane puternice, au concentrat în jurul lor un imperiu care, aveau să fie slujit de către roșii, ființe care nu au niciun fel de putere supranaturală.
Pentru a-și ajuta familia, Mare are un obicei de a fura din buzunarele altor roșii din diferite locații, deoarece tatăl său este în scaun cu rotile, frații săi sunt plecați pe front, iar sora sa este slujnica argintiilor.
Dar cum fiecare sac are și petic, într-o seară întâlnește un tip misterios care, aparent, îi oferă banii de care are nevoie și încearcă să o ajute să-și depășească condiția, fără ca Mare să știe, că acesta, este dușmanul de sânge al neamului. Numele lui este Cal și este unul din fiii regelui cu sânge argintiu.
Narațiunea este foarte bine structurată, aceasta făcându-se la persoana a III-a, iar personajele sunt foarte bine conturate, autoarea încercând să pună în lumină atât defectele acestora cât și calitățile, fără să le forțeze spre autodistrugere.
Un lucru însă care nu mi-a plăcut este acțiunea din volum. Practic, toată acțiunea se învârte în jurul acestei fete, Mare, care este ajunsă la curte sub pretextul că ar fi una dintre prințesele pierdute dintr-o anume casă (din dorința de a nu da prea multe spoilere, încerc să nu povestesc prea mult), dar care ajunge să riște și să declanșeze o ură între cei doi prinți care sunt frați (Cal, de care vorbeam adineauri și fratele lui, Maven, care fiind fratele mai mic, pe parcursul primului volum nu i se acordă prea multă importanță și de aici începe primul război între frați), frați care ajung să se urască și din cauza acestei femei, care era plăcută până la moarte, de amândoi (ce splendid dacă fi să fie așa și în viața reală).
Mi-ar fi plăcut ca partea sentimentală să fie mai mult abordată (nu că mi-ar plăcea mie romanele de tip siropos) doar că este foarte multă acțiune, din punctul meu de vedere, și nu prea am avut timp să respir, așteptând pe tot parcursul volumului, scene mai reale din punctul asta de vedere. Adică, bine sunt 2 bărbați care iubesc o femeie, amândoi sunt prinți, amândoi sunt speciali, dar mi-aș fi dorit, ca, acțiunea din volum să fie mai aerisită, este prea încordată, cel puțin așa susțin eu.
Construcția personajului, Mare, este una extrem de riguroasă, autoarea punând-o într-o lumină favorabilă, doar că ce m-a făcut să nu o includ în lista mea de personaje preferate este că, mă enervează atitudinea ei. În primul volum, Mare, dă dovadă de foarte multă neștiință, foarte multă încăpățânare prostească de copil (nu că în volumul 2 nu ar face la fel..) aruncându-se pe sine spre o soartă nu tocmai plăcută. Sinceră să fiu, în unele pasaje, mă opream, încercam să nu arunc cartea pe geam și citeam mai departe. Dar cu toate astea se va maturiza treptat și poate, ajunge să-mi placă în volumele următoare.
Însă, în opoziție cu Mare, Cal, este personajul meu masculin preferat (cel puțin de până acum). Mi se pare genial construit. La prima vedere autoarea, îți dă impresia că este un tip dur, dar pe parcurs observi că este chiar îndrăgostit de Mare (chiar dacă ea, este fixată pe un lucru și atât, lucrul ăsta mă enervează la culme, e fooooarte sceptică).
Atmosfera creată de Victoria Aveyard, este cu siguranță, una specială, prin felul de a prezenta tot cu lux de amănunte și pe înțelesul tuturor, nu m-a indus într-o eroare de aceea continuă în care să nu știu pe unde mă aflu (am pățit la multe cărți, așa ceva) și totul dar absolut totul este prezentat într-o ordine cronologică, autoarea ferindu-se de acea povestire în povestire, făcând din volumul și cred din seria aceasta, o serie, care va fi iubită de toată lumea care o va citi.
Sloganul cărții este reprezentat de o frază pe care Mare, o repetă pe tot parcursul cărții (slogan care va fi veșnic repetat și în al doilea volum, evident), dar care m-a adus cu picioarele pe pământ și m-a făcut să reflectez că, nu doar în lumea fantastică poate fi aplicat ci și în viața reală:
Oricine poate trăda pe oricine!
M-am regăsit în această carte și o recomand, momentan sunt la volumul 2 și sper să îl termin în timp record și să nu-mi mai cumpăr și alte cărți… ceea ce nu cred că se va întâmpla.
Roșii ca zorii zilei.
Editura: Nemira
Steluțe: 4/5
Eboni Heliane 