Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja.
Igor Bergler
Ți-a venit timpul prietene…
Hallo, dragilor, v-a fost dor de mine? Ei bine, astăzi am decis însfârșit să scriu recenzia cărții care ocupă locul 2 în top 2018 și care m-a marcat(în sens extrem de profund).
Povestea acestei cărți vine de la o frică, o frică care s-a materializat în dorință.
Mai exact, prin anul 1 îmi achiziționam cărțile de la Librăria Universitarilor din Cluj. Într-o zi cum dădeam târcoale rafturilor în căutare de „vânat”, trec pe lângă un stand cu această carte, care aparent mi se părea scoasă în relief mult prea mult.
Curioasă de fel, mi-am plimbat degetele peste coperta ei lucioasă și roșie și, am luat-o ușor în mâini și am început să-i analizez coperta(și da, cărțile le aleg și după copertă) uimită fiind de popularitatea pe care librăria i-o oferă. Undeva în partea de sus scria cu litere de Times New Roman(cred), fraza care ma urmărit pe tot parcursul lecturii „Un roman care te va bântui multă vreme după ce l-ai citit”(exact așa este…). Practic de aici a pornit sentimentul de frică..
Analizând-o mai în amănunt, încep să citesc puțin pesimist rezumatul de pe spatele cărții, care alimentează și mai mult sentimentul de frică și de nesiguranță.
Țin să precizez că, sunt o persoană care, atunci când se simte amenințată, se retrage în băncuța ei pentru că, nu are nici chef și nici nevoie de probleme.(la început nu agream deloc filmele horror pentru că, le visam noaptea și mă speriam teribil, așa s-a întâmplat și aici).
Revenind la volumul meu, pe loc am pus-o frumos înapoi la locul ei pe raft și m-am îndreptat spre alte cărți care mi s-au părut mai „cuminți”.
Am ajuns în punctul în care să, susțin că, nu tu ca cititor îți alegi cartea, ci ea te alege pe tine. Și acest lucru, în cazul meu a avut și care un impact imens în mintea și în inima mea.
O a doua întâlnire cu această carte a fost la Cărtureștiul din Polus(Vivo, tot din Cluj, de unde îmi cumpăram în anul 1 cărțile până să descopăr site-ul Elefant).
Am intrat în Cărturești cu gând să-mi mai cumpăr o carte(pentru că da, eu nu ies dintr-o librărie fără o carte cel puțin în mână și, dacă se întâmplă asta, fie sunt pe fugă, fie nu am dispoziția necesară) și văd pe prima măsuță, din nou, cartea mea..
O ridic din nou și mă așez liniștită pe scăunelul dinăuntru și încep să o frunzăresc(am citit 10 pagini) și de adeverește că, este exact așa cum se prezintă.
Într-o seară, dând un search pe elefant, o regăsesc iarăși, de data aceasta la reducere și hotărăsc în cele din urmă să o cumpăr, chiar dacă aveam inima îndoită.
După ce am achiziționat-o am început să citesc din ea puțin și apoi am abandonat-o undeva în teancul de cărți(pe atunci aveam mai puține).
Vara, când facultatea era gata, am plecat acasă și m-am gândit să mă reapuc de ea, să-i mai dau o șansă și, o dată ce am reînceput să o citesc, nu m-am mai putut opri(chiar la un moment dat mă simțeam prost față de părinții mei că, nu-i mai băgam în seamă), dar nu m-am oprit până nu am terminat-o.(cartea are 700 și de pagini și am citi-o în 4 zile..).
Dar ca să nu o mai lungesc mult cu poveștile mele, zic să trec direct la subiectul volumului.
Cartea de împarte în 5 părți fiecare având un număr diferit de pagini(cel puțin 90), narațiunea este prezentată la persoana 1 și acțiunea prezintă mai multe planuri.
Practic și teoretic, la început m-a zăpăcit foarte mult, în sensul că un capitol era cu un personaj, următorul cu altul și tooooot așa și, nu am înțeles nimic vreo câteva pagini(după aceea mi-am dat seama de ce nu înțelesesem nimic).
Această carte îl are ca personaj principal pe Charles Barker care, este evidențiat și pus în lumină extrem de bine de către autor care, se lovește mereu de probleme în care este pus evident fără voia lui, probleme pe care este obligat să le rezolve, indiferent de preț, indiferent de pericol, dar care din curiozitatea și din dorința de răzbunare(asistentul său, George, a fost ucis din cauza unui secret), acceptă fără teamă să intre în acest carusel, conștient fiind că nu îi va aduce decât probleme, vrea cu o încăpățânare să afle criminalul asistentului său.
Această carte, reprezintă pentru mine o, enciclopedie ambulantă. Se abordează teme de la cele ce țin de istorie, teologie, literatură și altele și care îl are în prim plan pe Abraham Lincoln, unul dintre președinții Americii.
Ceea ce ma făcut să continui lectura este faptul că, în roman este vorba despre o bibliotecă pierdută… și pentru o afla trebuie să dezlege un puzzle complet care se dovedește a fi extrem de periculos, puzzle care m-a ținut în suspans pe toată perioada lecturii.
Nu vreau să intru prea mult în detalii fiindcă, această carte este mult prea complexă pentru a o putea cuprinde într-o singură recenzie. Are tot ce îi trebuie, de la scene polițiste, la cele siropoase și așa mai departe.
Cu toate astea am fost și dezamăgită la un moment dat, într-o secvență, fiindcă autorul a ales să introducă în povestea cărții și o scena science-fiction, care pe mine sincer m-a lăsat rece și, nu numai atât, mi-a dat o stare de dezgust, fiindcă era atât de bine construită și acea scenă m-a lăsat cu un gust extrem de amar, practic a stricat tot ce a fost până în acel moment mai ales că, acea acțiune era spre sfârșitul cărții..
Dar una peste alta, sincer, este o capodoperă din punctul meu de vedere, are tot ce îi trebuie, acțiune, șantaj, minciună, dragoste nebunească, mister cât cuprinde și altele..
În ceea ce îl privește pe personajul principal, pot spune că, este singurul personaj de care, m-am îndrăgostit iremediabil, dar iremediabil. Prezintă atât de multe caracteristici ce îl definesc, de la o inteligență sclipitoare, la un spirit luptător, personaj care mi-a rămas întipărit în minte și, nu cred că îl voi uita cu ușurință.
Aș reciti-o cu mare drag și sunt 100% că nu m-aș plictisi, cunoscând dinainte ce se va întâmpla, nu aș lăsa-o din mână, fiindcă este învăluită de un mister fulgerător și, curioasă de fel, aș vrea să îl redescopăr.
Lecția pe care mi-a oferit-o această carte este că, oricât ai susține sus și tare că, este într-un anumit fel, viața îți dă o palmă să vezi că nu este adevărat, oricât ți-ai dori să-ți ții în frâu sentimentele pentru cineva, acest lucru se dovedește a fi imposibil, chiar dacă știi că acea persoană este toxică.
Oricât ai învăța și te-ai pregăti într-un anumit domeniu, este mereu loc de mai bine și autodepășirea nu este un lucru rău ci, dimpotrivă cea mai benefică cale, prin care să te pregătești mereu să dai piept cu lumea, cu viața.
Oricât de mult ai vrea să afli răspunsurile în legătură cu cineva și cu o situație, mai mereu te afunzi și mai mult într-o stare care de multe ori duce la regret, delăsare, depresie chiar și în cele din urmă la renunțare, dar tocmai lupta pe care o duci cu tine atunci când parca toată lumea s-a oprit, când toată lumea nu te înțelege, ai puterea să te ridici, să-ți liniștești simțurile, să-ți dai două palme peste față și să-ți spui „Deșteapto, trezește-te” pentru că:
Cine îndrăznește, câștigă!
ABC-ul psihopatului de succes
De ce am cumpărat-o? Am cumpărat-o pentru că, reiau ea m-a ales pe mine, tot timpul ieșindu-mi în cale, la orice librărie mergeam.
Ca și o concluzie(chiar dacă îmi pare rău că am terminat cartea și acum, recenzia), pot spune că, merită citită dar nu de oricine. Nu o recomand oricărei persoane pentru că este foarte greu de înțeles(mi-a luat ceva timp..), este foarte pretențioasă(și dacă mai este cineva ca mine, să nu citească cărțile doar ca să le aibă la număr, pentru că de asta practic le citesc atât de greu) este plină de părți din literatură și teologie care nu sunt prea comune pentru publicul larg și de aceea este greu de parcurs.
Aceasta este părerea mea, sinceră și sper că v-am provocat puțin curiozitatea în ceea ce o privește și da, o recomand din tot sufletul pentru că merită, mai ales că autorul este „de al nost'”.
Ohe, iam satis est, ohe libelle!
Iam peruenius usque ad umbilicos.
Steluțe: 5+++
Cheiță: aurie
Editură: Litera
Număr de pagini: 722
Eboni Heliane 