Salutare tuturor, eu sunt Dallin și bine v-am regăsit!
După o lungă perioadă în care nu am mai postat, a venit timpul să revin cu un nou articol al unei cărți.
Totodată vreau să vă mulțumesc pentru toată susținerea pe care mi-ați oferit-o în această perioadă de absență, în care numărul de urmăritori de pe pagina de facebook s-a mărit chiar dacă nu am mai postat. Acest lucru mă ambiționează și mă face să îmi doresc să postez mai des pentru voi.
Vă mulțumesc!
Și acum să revenim la articolul de astăzi, la cartea care mi-a făcut cunoștință cu Paulo Coelho.
Sincer, aveam așteptări mari de la această carte, dat fiind faptul că am mai auzit păreri despre acest autor, chiar și păreri contra la această carte.
„În timpul întregii mele vieți, am înțeles dragostea ca pe un soi de sclavie consimțită. E o minciună: libertatea nu există decât în prezența ei. Cine se dăruiește total, cine se simte liber iubește la maxim. Cine iubește la maxim, iubește liber”.
Jurnalul Mariei
I. Povestea cărții
Așa cum v-am obișnuit, această carte are și ea o „poveste”.
Am achiziționat-o de la Librăria Universitarilor din Cluj. Am fost destul de entuziasmată să o achiziționez și nu am făcut o alegere rea.
II. Date generale despre autor și prezentul volum
Paulo Coelho s-a nasăcut pe data de 24 august 1947 la Rio de Janeiro în Brazilia. Primul său premiu literar la câștigat într-un concurs școlar de poezie, iar sora sa, Sonia, își amintește că și ea a câștigat un premiu pentru un eseu participând cu o lucrare a fratelui său, luată din coșul de hârtii.
În anul 1974 publică prima sa lucrare Teatro da Educação(Teatru pentru educație), iar una dintre cele mai bune volume ale sale O Alquimista(Alchimistul), a fost lansat în anul 1988.
Volumul de față, a fost lansat în anul 2003 sub denumirea de Onze Minutos și a ocupat primul loc la nivel mondial conform Publishing Trends, tot în același an.
III. Componența cărții
Cartea nu prezintă cuprins și nici o oarecare numerotare a paginilor.
Dar ce tot spun o prostie ca asta? În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi este direct răspunzător pentru ceea ce simte și nu putem da vina pe altul pentru asta.
Jurnalul Mariei
IV. Conținutul cărții
Cartea o prezintă pe Maria, o tânără dintr-un sat brazilian care ajunge să se îndrăgostească de un european, care îi promite faima în Europa și ajutor pentru a deveni o femeie de succes, putând astfel să își ajute familia aflată la limita subzistenței.
Fata, fiind orbită de dragostea pe care i-o purta lui Ralph și fiind încă la o vârstă fragedă și fără experiență, acceptă invitația lui, cu speranța la un trai mai bun, atât pentru ea cât și pentru familia ei.
Însă, ce nu știa ea era faptul că respectivul bărbat este defapt proxenet, care o transformă pe biata Maria în vârstă numai de 16 ani, în prostituată.
În carte, autorul povestește intâmplările prin care trece Maria și notează scurte fragmente din jurnalul ei.
Dorința profundă, dorința cea mai reală este aceea de a te apropia de cineva. Din acea clipă încep să se producă reacțiile, bărbatul și femeia intră în joc, dar ceea ce întâmplă înainte – atracția care i-a adus alături – este imposibil de explicat. Este dorința inabordabilă, în starea ei pură.
Ea ajunge rapid o unelată în mâinile bărbaților, pierzându-și toată speranța/dorința la o iubire adevărată și punându-și nenumărate întrebări autoînvinuindu-se.
În Brazilia nu se poate întoarce, fapt pentru care trebuie să suporte nopțile intermediabile în prezența unor bărbați străini care caută doar satisfacția carnală, făcând-o să deteste/să considere dragostea ca ceva platonic, superficial, singurul său prieten fiind doar jurnalul său unde își notează toate trăirile, uneori depresive.
Vreau să mă privești și vreau, în același timp, să faci faci în așa fel, încât eu să nu observ. Importantă e prima dorință, pentru că ea e ascunsă, interzisă, neacceptată. Nu știi dacă ești în fața jumătății tale pierdute, nici ea nu știe […]De unde scot toate astea din adâncul inimii mele, pentru mi-ar plăcea să fi fost totdeauna așa. Scot visele din însuși visul meu de femeie.
Spre finalul cărții, lucrurile se complică, pentru că în viața ei își mai face apariția un bărbat care o „învață” ce înseamnă dragostea necondiționată și pe care și ea ajunge să îl iubească.
Totuși trebuie să facă o alegere între cei doi bărbați. Între cel care i-a distrus speranțele și a transformat-o într-un robot și cel care o iubește cu toată ființa lui.
Alegerea este una cu totul specială, poate puțin așteptată sau nu, depinde de fiecare cititor cum o percepe.
Persoanele aflate […]nu se grăbesc, nu precipită evenimentele prin acțiuni inconștiente. Ele știu că inevitabilul se va manifesta, că adevărul va găsi întotdeauna un mod de a se arăta. Când vine momentul, nu pierd prilejul, nu lasă să treacă nici un moment magic, deoarece respectă importanța fiecărei clipe.
V. Părere personală
Sunt pur și simplu vrăjită de felul în care Paulo Coelho își creează personajul feminin.
Pe parcursul acțiunii am călătorit și eu cu această fată observând transformarea sa odată cu timpul și cu suita de evenimente prin care trece.
Acțiunea te ține într-un un oarecare suspans având în vedere că am terminat-o într-o singură zi. Plus de asta, personal îmi place extrem de mult să cunosc caractere și personalități diferite, atât fictive cât și reale.
În nenumărate rânduri m-am regăsit în personajul creat de Coelho, unele trăiri, unele feluri de reacție și alte lucruri îmi sunt cunoscute foarte bine.
Maria trăise destul să înțeleagă că realitatea nu se potrivea cu visele ei. Asta îi era acum marea bucurie: să-i spună realității că nu avea nevoie de ea, nu depindea de lucrurile care se întâmplau ca să fie fericită.
VI. Concluzii
O carte care te surprinde odată cu fiecare pagină, o carte care îți explică anumite aspecte legate de dragoste și sexualitate, elemente esențiale în relație, dar care sunt atât de diferite. Elemente pe care mulți dintre noi nu le luăm în seamă, nu le observăm sau pur și simplu nu le dorim în viața noastră. Paulo Coelho creează o pârghie între cele două, separându-le până în într-un anumit moment.
Cu siguranță voi mai cumpăra cărți de la acest autor.
O recomand pentru fiecare doritor de a învăța și de a înțelege mai bine anumite aspecte legate de cele două elemente după care se ghidează relația dintre un bărbat și o femeie, încă de la începutul ei.
Despre cele „Unsprezece minute”, vă las pe voi să descoperiți.
Când șed la ușa unei taverne/Eu Ishtar, zeița/Sunt prostituată, mamă, soție, divinitate./Sunt ceea ce se cheamă Viața/Deși voi o numiți Moartea./Sunt ceea ce se numește legea,/Deși voi o numiți Cea de la Margine./Sunt ceea pe care voi o căutați/și cea pe care o și găsiserăți./Eu sunt ceea ce voi ați risipit/Și-acum îmi adunați frânturile.
VII. Puncte slabe
Nu prezintă cuprins și nici numerotarea capitolelor.
V. Aspecte finale/tehnice
- Pagini: 261
- Editură: Humanitas
- Notă: 850
- Stele: 45*
Dacă v-a plăcut articolul prezentat, nu uitați să apăsați butonul de like din josul articolului și să apreciați pagina de facebook a paginii.
#eboni #heliane #unsprezece #minute #paulo #coelho
Eboni Heliane 